SITEURILE NOASTRE:
gbiennial.ro
folktrades.ro
repertorium.ro
virtualisszekelyfold.ro
PARTENERI MEDIA:
gbiennial.ro
folktrades.ro
repertorium.ro
virtualisszekelyfold.ro
PARTENERI MEDIA:
-
Cărțile C.C.J.C.
«« înapoi
DANSURI POPULARE DIN JUDEŢUL COVASNA
Lucrarea este rezultatul unei experienţe de peste 30 de ani în domeniul folclorului coregrafic, experienţă acumulată de Jánosi József în trei ipostaze : de dansator, de maestru coregraf şi de cercetător. Pentru a asigura ţinută ştiinţifcă volumului, autorul şi-a confruntat experienţa şi propriile cercetări cu alte demersuri teoretice, în special cu o lucrare de referinţă în domeniu – TIPURI ŞI DIALECTE DE DANSURI POPULARE MAGHIARE, de Martin Győrgy.În loc de preliminarii teoretice şi metodologice, autorul ne dezvăluie firul călăuzitor al lucrării sale : DANSURI POPULARE DIN JUDEŢUL COVASNA se doreşte a fi un instrument de lucru pentru instructorii formaţiilor coregrafice neprofesioniste care sînt cu adevărat preocupaţi de păstrarea jocurilor tradiţionale în formele lor autentice. În opinia autorului, singura cale de păstrare a tradiţiilor coregrafice este cea a cunoaşterii legilor nescrise referitoare la legătura organică dintre dans şi muzică – o legătură care ţine de specificul locului/comunităţii unde jocul s-a născut. Or, specific dansurilor populare ardeleneşti este improvizaţia: posibilitatea combinării motivelor şi figurilor în funcţie de starea de spirit a dansatorilor şi sărbătoarea (bal, nuntă) sau obiceiul creştin la care participă.
În partea a doua a lucrării, noţiunile de bază din folcloristica coregrafică sînt explicate şi integrate într-un limbaj care să fie accesibil şi celor care nu sînt specialişti în domeniu. Se trece apoi la descrierea ciclurilor de dansuri din cadrul dialectelor ardeleneşti, insistîndu-se asupra celor care ţin de zona secuiască, respectiv de judeţul Covasna şi comunităţile limitrofe. Descrierea literară a jocurilor este făcută pe două categorii: 1. categoria jocurilor apărute în Ardeal în perioada renascentistă – ceardaşul lent, ceardaşul iute, învîrtita, jocuri fecioreşti, bărbuncul şi unele jocuri păstoreşti cu bîta; 2. categoria jocurilor de origine străină – jocuri perechi de provenienţă germană, poloneză etc. Pentru descrierea grafică a dansurilor, autorul apelează la sistemul internaţional de notaţie coregrafică impus de creatorul kinetografiei, Rudolf von Laban. Materialul coregrafic cules de autor este prezentat împreună cu partiturile melodiilor de joc.
Lucrarea mai conţine pagini dedicate portului tradiţional, cu extrem de preţioase documente-foto, care surprind locuitori din diferite localităţi ale judeţului Covasna îmbrăcaţi în straiele specifice locului.
OUĂLE ÎNCONDEIATE DIN JUDEŢUL COVASNA
Autorul acestui volum s-a apropiat de obiceiul încondeierii ouălor încă din anii ’60, anii tinereţii sale, iar de atunci şi până astăzi a reuşit să creeze o valoroasă colecţie, în care se regăsesc piese descoperite în perioadele pascale, mai ales la femeile din zona Târgu Secuiesc. De la început el a încercat să colecţioneze toate tipurile de desen, compoziţie ornamentală şi cromatică pe care un artist popular le folosea. A rezultat astfel o colecţie ce cuprinde date de referinţă în domeniul artei încondeierii ouălor, motiv pentru care structura prezentului volum este strâns legată de structura colecţiei lui Kakos Zoltán. Pe parcursul redactării volumului ne-a venit ideea de a ne extinde sursele de documentare şi de a oferi cititorilor un tablou cât mai complet despre obiceiul încondeierii ouălor în spaţiul nostru cultural, mergând pe urmele meşterilor populari de ieri şi de astăzi.Cu ajutorul câtorva meşteri – B. Szendrő Csilla, Beke Zsuzsanna şi Opra Etelka – am reuşit să refacem şi să includem în volum anumite motive decorative culese de Malonyay Dezső în anul 1909. Este vorba de 252 de motive, la care se adaugă ornamentele publicate de Balázs Márton, Györffy István, Domanovszky György şi Téglás István, cât şi tehnicile folosite de meşterii de azi : metoda “scrierii” cu ceară caldă, în toate variantele sale, cea a vopsirii în culori vegetale şi a ornamentării cu ajutorul frunzelor, încondeierea în tehnica dantelăriei (lipirea cu fineţe pe coaja vopsită a unei dantele subţiri) şi tehnica potcovirii ouălor, care se bucură de o tradiţie îndelungată în zona noastră.
Pentru cei ce vor să înveţe meşteşugul „scrierii” ouălor, volumul oferă toate etapele de iniţiere şi perfecţionare în această artă, de la pregătirea pentru Sărbătoarea Paştilor, până la prezentarea uneltelor de încondeiere, a culorilor vegetale (prin creaţiile artistei populare Opra Etelka), a tehnicilor şi a tipurilor de ornamente/motive, inclusiv tehnici care au dispărut din practicile meşterilor de azi.
Cum obiceiul care constituie tema monografiei noastre este legat de cea mai mare sărbătoare creştină, volumul prezintă şi tradiţiile pascale de sărbătoare ale comunităţilor din zonă: tradiţia săniuşului din Scaunul Orbai, străbaterea hotarului din scaunul Kezdi, împuşcatul cocoşului şi stropirea fetelor. Addenda volumului cuprinde: o scurtă prezentare a studiilor pe tema încondeierii ouălor, semnată de Demeter Eva, specialistă în domeniu; lista cu meşterii din judeţul Covasna care practică această artă populară, precum şi o bibliografie de specialitate.
Volumul mai conţine 83 de tabele colorate, însoţite de note explicative şi desene.
SCHIŢE DE DRUMEŢIE DIN TREI SCAUNE
SCHIŢE DE DRUMEŢIE DIN TREI SCAUNE este un proiect care a avut drept rezultat un material expoziţional de aproape 100 de lucrări şi un album. În anul 2010, la iniţiativa Centrului de Cultură al Judeţului Covasna, şase artişti din Secuime – Baász Orsolya, Éltes Barna, Kristó Róbert, Péter Alpár, Sipos G. Tunde, Verto B. Zsuzsa – au cutreierat judeţul Covasna, în căutarea timpului ascuns în diverse monumente arhitecturale. Întîlnirea cu aceste monumente a fost evocată prin desen. Artiştii au pornit la drum pe urmele unei teme, pe care şi-a ales-o fiecare, de pildă, pe urmele porţilor şi caselor tradiţionale, ale conacelor, castelelor, bisericilor şi cimitirelor. Schiţele lor de drumeţie nu au epuizat temele spaţiului cutreierat, dar scopul călătoriei a fost atins, acela de a identifica semnele identitare ale acestui spaţiu şi de a reface ceva din spiritul lui.Lucrările expuse cu această ocazie sunt printuri după originale şi reprezintă doar un fragment din materialul documentar al proiectului SCHIŢE DE DRUMEŢIE DIN TREI SCAUNE.
ŢINUTUL CONACELOR
Pe lîngă denumirea istorică de Trei-Scaune, judeţul Covasna mai este cunoscut şi drept Ţinutul Conacelor, şi asta pentru că, din motive social-istorice specifice acestui spaţiu cultural, mica nobilime a construit aici cele mai multe conace din toată Secuimea. Deşi în secolul XX multe dintre ele au dispărut definitiv, judeţul Covasna rămîne Ţinutul conacelor datorită patrimoniului său arhitectural extrem de valoros, dar abia cunoscut, care face parte din identitatea aşezărilor secuieşti. De cîţiva ani, Ţinutul conacelor a devenit şi tema celui mai de succes proiect editorial din judeţul nostru.În judeţul Covasna există peste 110 castele şi conace, cu valoare istorică şi arhitectonică, iar multe dintre acestea nu figurează nici în evidenţa naţională a monumentelor de arhitectură, şi nici măcar în scriptele judeţene. În anul 2005, timp de 7 luni, doi referenţi ai Centrului de Cultură Covasna, fotograful Kolumbán Hanna şi etnograful Nagy Balázs, au desfăşurat o muncă de documentare în localităţile judeţului, pe baza căreia instituţia a editat un volum în limba maghiară, cu titlul Kúriák földje/Ţinutul conacelor. Proiectul a fost o premieră în judeţul Covasna, în sensul că pînă atunci nu a existat nici o iniţiativă care să-şi propună drept scop repertorierea documentată a tuturor conacelor şi castelelor din zonă. În 2012, aceeaşi instituţie, aflată în subordinea Consiliului Judeţean Covasna, a publicat şi varianta în limba română a Ţinutului conacelor, şi este în curs de pregătire şi varianta în limba engleză a volumului.
Structura cărţii este cea a unui Album-document despre valori din patrimoniul construit al comunităţilor din judeţul nostru. Autorii volumului au mers pe urmele fiecărui conac, indiferent de starea lui actuală, şi i-au consemnat identitatea, prin imagini şi cuvinte. Documentaţia cuprinsă în volum reface identitatea a vreo 70 de clădiri din 53 de localităţi covăsnene (din cele aproape 200 de conace identificate şi inventariate la sfîrşitul cărţii), iar această performanţă n-ar fi fost posibilă fără sprijinul preţios al unor colaboratori cu autoritate în domeniu : Hlavathy Izabella – consilier pe probleme de monumente istorice la Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional a Judeţului Covasna – şi Hlavathy Károly, artist fotograf (ambii, membri ai Asociaţiei Pentru Protecţia Monumentelor Istorice Keöpeczi Sebestyén József); istoricii Csáki Árpád, Fehér János, Várallyai Réka; arhitectul Kovács Kázmér; şeful catedrei de Istoria Artei de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, prof.dr. Kovács András (lectorul volumului) ş.a. De reţinut, regretatul istoric Kónya Ádám sintetizează în studiul său introductiv rezultatele mai multor decenii de cercetări, care sporesc valoarea documentară a volumului.
Ţinutul conacelor a stîrnit un imens interes, deoarece documentele foto incluse în paginile lui depun mărturie despre starea actuală a acestor edificii, multe dintre ele aflîndu-se într-o stare avansată de degradare. Unele par a fi de nerecuperat, din cauza faptului că s-a produs surparea chiar a fundamentelor care asigură refacerea clădirilor. Este încurajator faptul că există şi cazuri fericite de astfel de edificii renovate, care au primit o nouă destinaţie, cel mai cunoscut este cazul castelului de la Micloşoara, care a beneficiat de lucrări de consolidare şi restaurare complexe şi profesioniste. Aşadar, volumul în limba maghiară şi varianta lui în limba română reprezintă împreună un valoros şi convingător material de promovare a unui circuit turistic în zonă şi de sensibilizare a autorităţilor locale şi centrale, dar şi a investitorilor privaţi, pentru a se implica în efortul de salvare a unor valori unicat din patrimoniul construit al Transilvaniei, avînd în vedere că multe dintre aceste edificii încă zac abandonate în uitare. Volumul ŢINUTUL CONACELOR tocmai acest lucru şi-a propus : să şteargă praful de pe această pagină extrem de importantă din istoria comunităţilor covăsnene şi să salveze de la dispariţie edificii de nepreţuit.
