Cică poeţilor din cercul lui Alexandru Muşina le cam place să dispară din Braşov, pentru a se regăsi prin  Secuime, unde oamenii sînt ca în Hebdomadarul profesorului A.M.  – sînt buni, sînt fraţi, au cercuri, sînt noi, sînt tineri, se macină, se vindecă – depinde de ziua cînd îi întîlneşti/vizitezi. Vineri, 27 iunie 2014, cel puţin în Ceainăria Tein din Sf. Gheorghe, am fost cu toţii tineri, mai ales Adrian Lăcătuş şi Caius Dobrescu, pe care Firul alb al poemelor lui Andrei Bodiu i-a întors în poza cu Poeţii tineri. 

În aşteptarea momentului de începere al dialogului de la Tein, am deschis Firul alb. « Un fir alb subţire desparte lumea în două ». Aşa se încheie primul poem din ultimul volum antum al lui Andrei Bodiu. Aşa s-a întîmplat şi vineri seara, în timp ce Adrian Lăcătuş, Caius Dobrescu şi Szonda Szabolcs vorbeau despre poetul dispărut, un fir alb subţire a despărţit Teinul în două,   m-a despărţit de seara lui vineri  27 iunie 2014 şi m-a abandonat tot într-o seară de vineri, dar cu zece ani în urmă, pe  7 mai 2004, cînd l-am cunoscut pe Andrei Bodiu. Cu zece ani în urmă, eram în Sala Albastră a Bibliotecii Judeţene, în jurul lui Matei Călinescu şi Silviu Lupescu, pe care îi invitasem în Sfîntu Gheorghe la lansarea volumului Portretul lui M. În perioada de pregătire a întîlnirii, puţin speriată de prestigiul lui Matei Călinescu, m-am gîndit să mai invit pe cineva, dacă cumva mă poticnesc în calitate de moderator, e bine să mă asigur că există cineva care să-mi sară în ajutor. M-am uitat prin vecinătate şi l-am invitat pe Andrei Bodiu, care a răspuns cu promptitudine şi extrem de entuziasmat să afle că taman la Sfîntu Gheorghe din Secuime s-a gîndit cineva să-l aducă pe Matei Călinescu din Statele Unite! 

Într-o seară de vineri din primăvara lui 2004, Andrei Bodiu venise în Sf. Gheorghe la un dialog despre misterul ce învăluie începutul şi sfîrşitul unei vieţi – mai ales începutul , despre care Matei Călinescu spunea că este un mister mai profund decît sfîrşitul. Într-o seară din chinuita vară a lui 2014, în locul cărţii Portretul lui M stătea Firul alb, dar dialogul celor strînşi în Ceainăria Tein era tot despre misterul ce învăluie începutul şi sfîrşitul unei vieţi –  viaţa lui Andrei Bodiu, pe care acum prietenii poetului încearcă s-o refacă mergînd pe Firul Alb al poemelor sale. Deocamdară, eu m-am oprit la pagina 27, Lângă gara Predeal. Este pagina unde Andrei Bodiu construieşte o secvenţă de film mare, neorealist. Este pagina unde Andrei Bodiu  m-a convins că este un poet pe care merită să-l mai caut.   

Lângă gara Predeal

Lângă gara Predeal o femeie
Cu basma pe cap şi
O pungă în mână merge
În patru labe.

Se chinuie ca un melc
Să ajungă la o centrală termică
Dezafectată
De acolo nu ai nimic
De cumpărat.

În compartiment
E cald iar noi vorbim
Despre şcoală.
Ei gheaţa îi arde palmele
Şi genunchii.

Peste vreo lună când trec prin Predeal
Ea este la începutul drumului
Gheaţa s-a topit punga albă joacă în vânt ca
În American Beauty.

(Andrei Bodiu, Firul Alb, Editura Tracus Arte, Bucureşti 2014)