Despre volumul Táncában lakozik... /  Refugiaţi în propriul dans, de  Călin Orza: ”Trebuie reţinut un fapt demn de a fi mereu subliniat : nu doar prin părțile noastre, ci în tot Bazinul Carpatic nu putem întîlni pe cineva care să fi realizat un studiu despre folclorul coregrafic al ţiganilor, de o asemenea amploare şi profunzime. Valorificîndu-şi experienţa de dansator popular, autorul volumului are extraordinarul merit de a fi cercetat  nu doar spaţiul etnografic al ţiganilor,   relațiile sociale și ansamblul obiceiurilor din lumea dansurilor populare, ci  a intrat în intimitatea fiecărui JOC, analizîndu-i desfăşurarea, caracterul, expresivitatea și conținutul mișcărilor dansatorilor.” (Fügedi János, lector universitar, Centrul de Cercetări  Filologice al Academiei Ungare de Științe, Institutul de Științe Muzicale).

Astăzi, toţi cercetătorii în etnografie şi folclor recunosc faptul că, de multe ori, diverse etnii şi-au uitat propriile dansuri şi tocmai romii sînt cei care au păstrat elementele acelor dansuri populare pierdute de maghiari, români sau alte naţionalităţi. Totodată, este surprinzător  cît de mari sînt diferențele dintre jocurile populare ale comunităților  ce trăiesc pe teritoriul județului Covasna, dar şi cît de  variate sînt acestea – de la jocul vulpilor, atît de arhaic şi care păstrează  și elemente referitoare la fertilitate, pînă la fenomenul ”casei jocurilor” țigănești, unde anturajul şi televiziunea devin şcoli de reînvăţare a dansurilor,  în lipsa unei moșteniri directe.