Se apropie 22 februarie, data limită de înscriere la Concursul de Artă Plastică Kőrösi Csoma Sándor, și încercăm să-i convingem și pe artiștii români să participe la dialogul intercultural deschis în jurul acestei personalități de anvergură internațională.

Există întîlniri culturale care nu oferă doar informație sau distracție, ci declanșează o reașezare interioară. Întîlnirea cu Kőrösi Csoma Sándor este una dintre acestea, nu pentru că ne-ar oferi răspunsuri definitive, dimpotrivă, ne întoarce la întrebări esențiale și ne ispitește să ne căutăm singuri răspunsurile, printr-un proces ce se cheamă dialog cu noi înșine. De pildă, ne întoarce la întrebările: ce înseamnă cunoașterea adevărată, ce preț sîntem dispuși să plătim pentru ea și ce fel de oameni devenim în acest proces.

Pentru români, întîlnirea cu personalitatea lui Kőrösi Csoma Sándor nu este integrată în educația noastră culturală, descoperirea lui se petrece întîmplător. În aceste condiții, Concursul de Artă Plastică Kőrösi Csoma Sándor nu trebuie privit ca o simplă competiție artistică, ci ca un un spațiu de întîlnire, de recuperare și de dialog intercultural. În vremurile noastre atît de smintite, cînd sînt (re)activate drept modele publice cele mai agresive forme de impostură, cînd competența este mimată, iar profunzimea este etichetată drept inutilă, pătrunderea lui Kőrösi Csoma Sándor în cultura română înseamnă aer curat. Este o invitație la însănătoșire morală și intelectuală, la ieșirea din logica urgenței permanente și la căutarea unui timp al formării /al construcției interioare, care ține toată viața. Întîlnirea cu Kőrösi Csoma Sándor mai înseamnă confruntarea cu o personalitate de o calitate umană și intelectuală impresionantă, o personalitate pentru care a ști nu este același lucru cu a recita, iar a cunoaște presupune transformare interioară, discretă și durabilă. Întîlnirea cu această personalitate deschide un dialog despre vindecare. Vindecarea de grabă, de superficialitate și de impostură.

De-a lungul anilor, Centrul de Cultură al Județului Covasna, împreună cu partenerii săi tradiționali, a propus teme de concurs / de dialog motivate prin relevanța lor pentru prezent. Însă parcă niciodată actualitatea unui concept cultural nu a fost atît de acută, precum tema Ediției 2026 a Concursului de Artă Plastică Kőrösi Csoma Sándor, temă care este Cunoașterea temeinică. O temă care nu vorbește doar despre metodă sau disciplină intelectuală, ci despre un mod de a fi în lume. Nu este doar o temă inspirată, ci una necesară, aproape radicală, într-o epocă dominată de viteză, superficialitate și simulacre de competență. În acest context, ideea că adevărata cunoaștere presupune răbdare, rigoare, efort și responsabilitate intelectuală capătă un caracter aproape subversiv. Pentru românii care încă se hrănesc cu prejudecăți despre maghiari și despre rolul lor în cultura română, descoperirea lui Kőrösi Csoma Sándor poate produce o stare de disconfort intelectual, ba li se poate întîmpla ceva și mai grav: vor fi nevoiți să admire un maghiar. Un maghiar care a învățat mai multe limbi (română, latină, greacă, germană, franceză, engleză, ebraică, slavonă, arabă, tibetană). Un maghiar care nu conspiră, nu revendică, nu polemizează, ci merge pe jos mii de kilometri ca să înțeleagă o limbă, o cultură și o lume străină. Un om pentru care identitatea nu este steag de fluturat în vînt, ci un punct de plecare pentru cunoaștere.

Poate că unii cititori vor considera că ne jucăm cu vorbe mari, atunci cînd invocăm posibile căi de vindecare pe care le deschide întîlnirea cu savantul maghiar. Dar vă recomandăm un roman care depune mărturie despre această putere de vindecare. În romanul Șamanal Adinei Dabija, Kőrösi Csoma Sándor apare ca una dintre figurile de destin care o „pun pe cale” pe o tînără aflată într-un proces dureros al construcției interioare. Romanul a fost numit, pe bună dreptate, “ (...) o carte a naşterii de sine, printr-un efort aproape inuman de înţelegere. O fată rămasă fără părinţi, trimisă dintr-un paradis rural ardelenesc, într-un oraş plin de blocuri şi betoane, trăieşte, halucinant, cîteva întîlniri de destin care-o pun pe cale. Una dintre primele întîlniri este cea cu figura singulară a lui Kőrösi Csoma Sándor, autorul ardelean al primului dicţionar tibetan-englez din lume – un personaj uluitor şi, totuşi, mai puţin cunoscut în cultura română decît oriunde altundeva. (Dalai Lama îi cunoaşte, în schimb, foarte bine opera şi chiar a proiectat, la un moment dat, o călătorie în România, în onoarea sa...)” (Marea topire, Simona Şora, Dilema veche, nr. 483 / 2013).