Cadoul vizual de Crăciun, pe care vi-l dăruim în episodul3 al serialului nostru, l-am pus la cale cu ajutorul meşterului Demeter Miklós, din mîinile căruia va ieşi la lumină Scaunul Luciei, împreună cu povestea unui foarte vechi obicei legat de ziua de 13 decembrie. Sfînta Lucia a fost o fecioară martiră de origine siciliană, care a trăit între anii 283–304 d. Hr. și a murit pentru credința ei creștină. În tradițiile transilvane, Ziua Sfintei Lucia, 13 decembrie, este ziua interdicţiilor, cînd sunt interzise treburile casnice / femeiești, cum ar fi spălatul, torsul, cusutul, gătitul, etc. Conform calendarul iulian, care era în uz înaintea introducerii noului calendar gregorian, între anii 709–1582, Sfînta Lucia era sărbătorită în ziua solstiţiului de iarnă, 13 decembrie, cea mai scurtă zi a anului. În Bazinul Carpatic, această zi a fost considerată drept una vicioasă, plină de practici magice și obiceiuri populare. Ţăranii aveau credinţa că 13 decembrie este cea mai potrivită zi pentru a descifra semnele despre cum va fi vremea, iar fetele se ocupau în această zi cu preziceri despre cine şi cum va fi viitorul soţ.

Tradiţiile legate de 13 decembrie sunt numeroase, dar toate fac din această zi o Sărbătoare a luminii şi a dezvăluirii vrăjitoarelor, aşa cum este şi obiceiul numit Scaunul Luciei. Este vorba de un obicei cu care se ocupau mai ales tinerii aventuroși din comunitate : pe 13 decembrie începea confecţionarea scaunului și, în fiecare zi, meșterul efectua doar o singură fază, pentru a-l finaliza pe 26 decembrie, în Ajunul Crăciunului. La confecţionarea scaunului se foloseau nouă specii diferite de lemn, iar părțile componente trebuiau asamblate fără cuie, numai cu știfturi și pene. În Ajunul Crăciunului, scaunul era dus în biserică, ascuns sub haine, iar cel ce se urca pe el în timpul binecuvîntării putea recunoaşte vrăjitoarele printre femeile aflate în lăcaşul de cult. Cele demascate îl urmăreau furioase pe fugar, care, pentru a scăpa, împrăştia semințe de mac pe pămînt, dîndu-le de lucru vrăjitoarelor. Odată ajuns acasă, fugarul trebuia să arunce imediat Scaunul Luciei pe foc, iar trosnetele componentelor din lemn cuprinse de flăcări erau considerate drept gemetele vrăjitoarelor care piereau.