În 1921,György Csanády a scris poemul Bujdosó ének / Cîntec de pribegie, pe care Kálmán Mihalik l-a pus pe o melodie, pentru o dramă misterioasă, prezentată în cadrul organizației culturale de studenți secui SZEFHE. Prima reprezentaţie cu acest cîntec, care va face istorie,a avut loc la 22 mai 1922, la Budapesta.

György Csanády şi Kálmán Mihalik sînt originari din Transilvania, ei refugiindu-se la Seghedin, după Tratatul de la Trianon. Cîntecul celor doi transilvăneni a devenit extrem de popular, în regimul comunist a fost interzis în România şi în Ungaria, dar secuii l-au cîntat în taină şi răspîndirea lui a fost de neoprit. Cîntecul a intrat în folclorul maghiarilor, textul şi melodia s-au schimbat de-a lungul timpului, fiind adăugate strofe de autori anonimi. După 1989, interdicţiile asupra acestui cîntec au fost ridicate şi, alături de stemă şi steag, Imnul Secuiesc a devenit un simbol identitar al Secuimii.

În 2021, Imnul Secuiesc împlineşte 100 de ani, iar Consiliul Judeţean şi Centrul de Cultură al Judeţului Covasna organizează, în octombrie, un simpozion pe tema naşterii poemului şi a muzicii, despre care circulă multe legende. O întîlnire ştiinţifică la care vor participa etnografulIldikó Kriza, istoricul Balázs Ablonczy, istoricul Nándor Bárdi, cercetătorul Zoltán Katona, reprezentanți ai familiei Csanády.